Suflet de copil

Sarbatorim vara cu flori si muzica

Alaturi de un prieten drag

Sau impletind coronite si alergand pe pajiste

Fiecare dintre noi viseaza la ceva atunci cand e mic:

Unii vor sa joace tenis

Unii vor sa conduca masini

Altii vor sa piloteze avioane

Sau sa fie oameni ai dreptatii

Dar orice copil are dreptul la o copilarie fericita si lipsita de griji

Cu doi stalpi care sa ii fie sprijin si calauze pe drumul ales

La multi ani tuturor copiilor!

Preot pe banca citind pasarilor

De data aceasta va prezint o imagine mai neobisnuita care a fost comercializata sub forma unei carti postale. Nu imi dau seama daca imaginea este reala sau un trucaj, dar cu siguranta este inedita. In imagine suntgaini, cocosi, pui.

Camera de Comert din Pitestiul vechi

O frumoasa imagine infatisand Cladirea in care opera Camera de Comert din Pitestiul de altadata. Camera de Comert din Argeș a luat ființă odată cu celelalte filiale în 1864 ca urmare a dorintei domnitorului Alexandru Ioan Cuza de a stimula industrializarea Vechiului Regat. Inițial Camera de Comerț Argeș deservea mai multe județe (Argeș, Muscel și Olt), ulterior avand loc desprinderi din aceasta structura.

Tanara zambind in port popular

Cu picioarele goale, imbracata in costum popular, avand cozi lungi si un zambet inocent, aceasta tanara pare a fi reprezentarea perfecta a fetei de la tara de odinioara.

 

Piata Unirii din Oradea veche

Piata Unirii din Oradea este un amestec neobisnuit, dar totusi armonios intre diferite stiluri arhitecturale. Primaria spre exemplu este construita in stil neorenascentist fiind ridicata dupa planurile arhitectului Kálmán Rimanóczy in perioada 1901 - 1904. Acelasi arhitect a conceput si planurile Palatului Episcopiei Greco - Catolice ridicata in perioada 1903 - 1905.
In aceeasi Piata a Unirii avem si stilul neoclasic prezent la casa Kovács in partea din sud-est, colt cu str. Pavel.

Tot in Piata Unirii se mai afla si Palatul Moskovits ridicat dupa planurile arhitectilor László şi József Vágó in stil secesionist.
In partea de Nord-Est a Pietei se afla Palatul Vulturul Negru, constructie in stil secesionist, opera a arhitectilor Komor Marcell şi Jakab Dezső.

In partea estica se afla o casa ridicata in anii 30 in stil modernist avand doua etaje alaturi de o alta casa avand 3 etaje (care nu se vad in imaginea de mai sus).

Inundatiile din Galati 1897

Cea mai mare amenintare pentru orasele situate de-a lungul fluviilor este de obicei apa. Galatiul nu a facut exceptie iar in 1897 apele s-au revarsat cu toata furia. Orasul nu era aparat de diguri in acea perioada, motiv pentru care la o crestere substantiala a apei orasul a fost luat pe nepregatite.
Cea mai afectata parte a orasului a fost asa zona numita "Valea Orasului", care insemna aproximativ un sfert din oras. Ca si amanunt inedit ar trebui mentionat ca nu au fost mentionate victime. Motivul? Mai toata lumea din acea zona a orasului detinea barca.

Ziarele vremii nu au contenit cu povesti legate de aceste inundatii. Astfel, ziarul Epoca din Bucuresti poveste urmatoarele: „Din Galaţi ni se scrie că Marţi, 1 Iulie1897, pe la orele 4, un dl. Corban, originar de prin judeţul Tecuci, îmbrăcat într’un costum cât se poate de escentric: mantilă vişinie, pantaloni în bottari, plete haiduceşti şi şapcă de jocher în cap, s-a presentat la Primăria Galaţi, însoţit de fiica d-sale, şi a cerut voie a distribui bani femeilor inundate cari se găseau prin curte…"

In imaginea de mai sus spre exemplu poate fi vazuta strada Portului inundata, cladirile din dreptul Bursei si debarcaderul vaporului Galati - Braila.

Ar trebui mentionat de asemenea ca inundarea Galatiului din 1897 a fost primul astfel de eveniment surprinsa de camera de filmat. Documentarul, realizat in 4 parti, a fost filmat in data de 20 iunie 1897 de catre Paul Menu (1876 - 1973), optician si fotograf de origine franceza care lucra pentru Fratii Lumiere (cei carora li se atribuie inventarea aparatului de filmat). Din pacate filmul nu este disponibil pe internet.

Mama cu fiii la fotograf

Imi place foarte mult aceasta fotografie de epoca. Nu stiu daca persoanele din poza sunt inrudite sau nu dar mie imi pare a fi o imagine cu o mama si fii ei.

Daca ar fi sa imi las imaginatia sa se joace as zice ca in fotografie se afla o varianta romaneasca a personajului numit "Ma Baker"  cu cei 4 fii ai ei

Copil vanzand ziare in Vechiul Regat

Situatia copiilor in perioada Vechiului Regat nu era una usoara. Majoritatea erau obligati sa munceasca in conditii pe care astazi le-am gasi inacceptabile si de la varste foarte fragede. O dovada in acest sens este chiar poza de mai sus in care se poate vedea un copil vanzand ziarul Adevarul. Copilul poarta haine rupte, nu are incaltari in picioare si mai mult ca sigur nu se alegea cu mare lucru de pe urma vanzarii ziarelor.

Cu toate acestea era mai bine decat sa nu faca nimic sau sa cerseasca. Stiti cum zicea marele Gheorghe Dinica in filmul Filantropica:

Vedere din Ocnele Mari de altadata

O frumoasa vedere de ansamblu a localitatii Ocnele Mari de odinioara.

Barbatii de atunci: Robert Mitchum

Frumusete de weekend

Corabii navigau odinioara pe Olt

Se spune că Teutonii, așezați în Țara Bârsei aveau pe Olt, în 1222, ca și pe Mureș, câte 6 corăbii pentru transportul sării de la Ocnele Mari. In acest sens regele Andrei al II-lea reglementa printr-un document transportul sãrii pe Olt: “Andrei, din mila lui Dumnezeu, regele Ungariei, Dalmatiei, Croatiei...am mai îngãduit zisilor frati [cavalerilor teutoni]sã tinã liber pe râul Olt sase nãvi, pe râul Mures alte sase, care sã ducã sare prin tot regatul nostru la mers în jos, iar la venit în sus sã aducã alte lucruri”

De asemenea unele surse istorice menționează că negustorii sibieni așezați la Râmnic coborau pe Olt cu mărfurile până la Slatina, la bâlciuri și chiar mai departe până la Dunăre.

În timpul ocupației austriece a Olteniei albia Oltului a fost curățată de stânci în încercarea de a face Oltul navigabil. Astfel în 1775 două vase încărcate cu potasă, sticlă, fier și alte mărfuri au ajuns până la Slatina. De la Slatina însă nu au mai putut naviga.

Între 1803 și 1812, cât timp Țările Române sunt sub ocupație, la fel ca și în 1820 Oltul este utilizat pentru aprovizionarea din Ardeal a trupelor de ocupație.

Tentativele de navigare a Oltului au fost probabil de succes din moment ce în 1837 se înființează la Sibiu o societate cu acest scop. Se vor construi vase de probă iar la 7 septembrie, ora 10, prima corabie va pleca de la Boița. La 9 septembrie, ora 3 aceasta ajunge la Râmnic. A doua corabie a parcurs drumul în jumătate din timp însă dificultatea cea mai mare s-a dovedit a fi întoarcerea corăbiilor. Abia după 13 zile au ajuns la Turnu Roșu. Cu toate acestea corăbiile au continuat să alunece pe Olt, astfel încât, distanța dintre Turnu Roșu și Dunăre ajunsese să fie parcursă în 49 de ore. Transportul înapoi în amonte a fost considerat însă prea lung și abandonat.

Ultima societate însărcinată cu transportul pe Olt se dizolvă însă din păcate 1844 atunci când operațiunile de transport cu corabia încetează de tot.

Plutăritul a continuat însă pe Olt, astfel cum era el realizat de sute, poate chiar mii de ani, fiind considerabil mai profitabil și ușor de realizat. Un singur transport cu pluta presupunea un volum total de 30 – 40 metrii cubi de lemn, în funcție de debitul apei. Sarea de la Ocnele Mari era un alt produs des transportat de plutasi de la Ocnele Mari pana la Slatina, Corabia si apoi chiar la Dunare.

In vremuri mai recente transportul pe Olt este legat de numele unui austriac pe nume Carol Novak, antreprenor. Acesta avea mai multe afaceri in zona Brezoi si conform ziarelor vremii a fost vizitat chiar de catre Prinţul (viitor rege) Carol I, în aprilie 1867, la fierăstraiele de pe Lotru pe care le detinea. Antreprenorul a profitat de moment pentru a îi cere prinţului printr-un memoriu, dreptul de a putea transporta pe raul Olt sare de la minele din Ocnele Mari. 

Cererea i-a fost acceptata fiind semnat un contract cu Ministerul Finanţelor pe 4 iunie 1868. Dupa semnarea contractului a inceput constructia, la ordinul lui Novak, corabii cu scopul de a transporta sarea de la Râureni (aici fiind adusa sarea de la Ocnele Mari) unde era încarcăta pana la Turnu Măgurele. Pana la acel moment transportul bulgarilor de sare se realiza cu ajutorul carelor trase de cai.

Pentru a putea realiza transportul pe Olt in conditii bune antreprenorul austriac s-a ocupat si de regularizarea cursului Lotrului in 1865 iar în dreptul localitatii Brezoi a deviat cursul apa spre Deluşel, avand drept scop săpărea unor canale pentru transportul bustenilor şi amenajarea unor lacuri pentru plute. De asemenea exista corespondenta intre Ministerul Agriculturii, Comerţului şi Lucrărilor Publice, Prefectura judeţului Romanaţi şi 

Primăria Râmnicu Vâlcea datata cu anul 1869, in care se precizează faptul că inginerul si antreprenorul Carol Novak, proprietar al joagarelor din Brezoi realizeaza lucrările de curăţire a Oltului în vederea transformării sale în cale navigabilă. 

In prezent Oltul nu mai este navigabil. Salba de baraje care produc energie electrica impiedica trecerea unor ambarcatiuni insa batranii satelor de pe langa Olt isi aduc aminte de plutasii care treceau pe Olt la vale.

Sasoaica din Sibiu

O frumoasa imagine infatisand o tanara femeie sasoaica din zona Sibiului. Populatie de origine germanica, sasii si-au pus puternic amprenta asupra Transilvaniei medievale, orasele locuite de ei fiind printre cele mai importante atractii turistice ale zonei. Este pacat insa ca o mare parte dintre ei si-au parasit casele pentru a cauta o viata mai buna in Vestul Europei.

Primaria din Ismailul vechi

O frumoasa ilustrata infatisand Primaria orasului Ismail. Fotografia a fost realizata probabil in perioada interbelica dat fiind ca orasul a facut parte din Romania Mare (perioada 1919 - 1940) si apoi 1941 - 1944.

Beraria Bragadiru din Iasiul de altadata

Beraria Bragadiru din Iasi (numita si Hala de Bere sau Coloseul Bragadiruera) a fost situata pe str. Lapusneanu nr. 18 si reprezenta locul de intalnire al lumii bune din Iasi, artisti, scriitori, politicieni. Beraria beneficia de orchestre sau interpreti solom intre care se pare ca ar fi fost si Ionica Barbu, stranepotul lui Barbu Lautaru.
Locatia adapostise anterior un alt birt, numit Eldorado. Viata Berariei nu a fost una indelungata ea fiind distrusa intr-un incendiu. Cladirea a fost ulterior reconstruita iar beraria s-a numit de data aceasta Astoria (deschisa in 1922). In perioada comunista beraria a fost desfiintata, fiind instalat cinematograful Tineretului.

Sursa informatiilor este pagina de wikipedia dedicata Berariei

Odaia unde doarme tataie

Ilustrata infatiseaza Cazarma unui Batalion din Odobesti. Se pot observa persoane in uniforma, dar si in civil langa acele case.

Ce mi-a placut la aceasta imagine insa a fost insemnarea cu scris de mana: "Odaia unde doarme tataia incepand de azi, luni."

Cineva, cadru militar, a trimis aceasta poza nepotilor si le-a aratat unde isi va petrece noptile, departe de ei. Se pare ca doar atunci cand cei dragi sunt departe, le simtit cu adevarat lipsa.

Tiganci cu flori in Bucurestiul interbelic

Iata o frumoasa fotografie din perioada interbelica infatisand doua vanzatoare de flori de etnie rroma. Aceasta meserie pare a fi specifica lor, dat fiind ca si in ziua de azi, multi dintre cei care vand flori in Bucuresti apartin acestei etnii.

Strada Ghica Voda din Husi

Strada Ghica Voda din Husi. Fotografia pare a fi realizata cu ocazia unei sarbatori, altfel nu imi pot explica numarul mare de oameni aflati in imagine. De asemenea trebuie remarcate reclamele care se pot citi pe cladirile de pe strada: La Papagal in dreapta jos a imaginii, La Balon, iar in continuare, din pacate, nu se mai distinge scrisul

Hunedoara de odinioara

Iata o frumoasa vedere panoramica a orasului industrial Hunedoara. Imaginea este realizata in perioada interbelica.

Plimbare prin Sinaia de altadata

O plimbare prin Sinaia in vara anului 1923 ne-ar fi aratat o imagine precum cea de mai sus, doamne cu palarii, vanzatori de covoare (in dreapta) si domni bine plimbandu-se brat la brat.

Cazinoul din Sinaia in 1923

Cazinoul din Sinaia intr-o frumoasa fotografie realizata de Frank G. Carpenter, fotograf american ce a traversat si Vechiul Regat.

Carpenter numea Sinaia "colonia de vara a Romaniei".

Defilari militare de 10 mai - Ziua Regelui

10 mai sau Ziua Regelui, sarbatoarea nationala a Romaniei inainte de instaurarea comunismului a redevenit o chestiune la moda.

Indignarea mea se transforma in frustrare vazand cum mai toate ziarele si siteurile de stiri scriu astazi cate ceva despre 10 mai, dar ieri nu au scos un cuvant legat de Ziua Independentei. E mai la moda sa fii regalist decat sa stii istorie din cate se pare.

Lasand la o parte frustrarea m-am gandit ca e frumos sa prezint cateva poze din arhiva personala referitoare la paradele militare tinute de 10 mai.

Imaginea de mai jos face parte din Colectia Spada, o serie de ilustrate cu tematica militara si infatiseaza Defilarea ofiterilor din cadrul Paradei de 10 mai din 1897.

Parada militara din 10 mai 1897 pare a fi fost condusa de insusi Regele Carol I, asa cum ne arata aceasta ilustrata.

De la aceasta parada militara am ramas insa si cu o inregistrare video:

In inregistrare se pot vedea ofiteri calare, o trasura iar apoi chiar Regele Carol I pare a aparea in intervalul 0:15 - 0:18.

Urmatoarea imagine provine din Defilarea de 10 mai 1898 si il infatiseaza pe Generalul Comandant al Diviziei IV Infanterie. Imaginea face parte din Colectia Santinela.

O noua imagine de la o Defilare ce a avut loc in 1899, pe 10 mai ce ne infatiseaza Defilarea Scolii de Ofiteri. Imaginea face parte din Colectia Spada.

De data aceasta avem Scoala de Artilerie si Geniu in cadrul Defilarii din 10 mai 1900. Din nou colectia Spada.

Tot de la Parada din 10 mai 1900 avem o imagine cu Defilarea Ofiterilor, imaginea fiind din cadrul aceleiasi Colectii Spada.

Venind in vremuri mai recente avem o imagine surprinsa in timpul Paradei de 10 mai din 1935 din Oradea

Tot din anii 30 este si fotografia urmatoare realizata la Studio Safrin din Botosani cu ocazia paradei militare organizate pe 10 mai 1938 de ziua Regelui. Oamenii sunt iesiti pe balcoanele caselor de pe strada unde are loc defilarea pentru a vedea militarii trecand la pas pe strazile orasului.

O alta fotografie de la parada avuta loc la Botosani din 10 mai 1938:

Sarbatorirea Zilei Regelui nu a incetat in timpul Celui de-al Doilea Razboi Mondial si drept dovada se poate vedea fotografia de mai jos ce infatiseaza Defilarea soldatilor din Infanterie, pe 10 mai 1942, in Bucuresti.

Un an mai tarziu avem o imagine de la Parada militara din Brasov din 10 mai 1943, infatisand un cadru militar calare, iar in spate multimea de oameni admirandu-l.

Cred ca ar trebui incheiata serie de imagini cu o inregistrare video de la Parada Militara din 10 mai 1941.
Secventele video infatiseaza defilarea militarilor, pregatiri ale armatei de pe front iar imaginile sunt dublate de discursul Maresalului Antonescu.


Au trecut anii, au disparut Paradele Militare de 10 mai, locul lor fiind luat de cele tinute pe 1 decembrie.

Alte vremuri, alte parade...

S-a asternut linistea peste 9 mai si Proclamarea Independentei?

Pe 9 mai sarbatorim o zi importanta din istoria Vechiului Regat - Proclamarea Independentei Principatelor Romane.

In fapt aceasta zi marcheaza un eveniment mai mult formal, Principatele Romane fiind in conflict cu Imperiul Otoman incepand cu momentul in care au semnat acordul de la Livadia, in 1876, prin care permiteau trupelor Rusiei Tariste sa traverseze teritoriul Vechiului Regat. De asemenea a fost dispusa mobilizarea trupelor, acestea fiind cantonate in puncte strategice in apropiere de Dunare.

Armata rusa traverseaza Galatiul

Poarta nu a ramas indiferenta la aceste evolutii si a dispus la randul ei o serie de masuri punitive, cum ar fi sechestrarea unor vase incarcate cu cereale si aflate sub pavilion romanesc in porturi otomane, bombardarea oraselor Braila si Reni, atacarea pichetelor de frontiera sau suspendarea diplomatilor romani la Constantinopol.

9 mai 1877 a marcat momentul oficial in care Mihail Kogalniceanu a proclamat in Parlament independenta"Suntem Independenţi! Suntem naţiune de sine-stătătoare!"

Romaniei, rostind vorbele ce vor intra in istorie:
O zi mai tarziu, pe 10 mai Carol I semna actul de independenta adoptat de Parlament.

Actul in sine are o insemnatate deosebita in istoria Romaniei, fiind in fapt vorba despre nasterea Romaniei ca tara. Cu toate acestea pentru ca obtinerea independentei a fost un act legat organic de Regele Carol I, el a fost lasat in umbra de catre regimul comunist.

Manualele de istorie nu acorda insemnatatea meritata acestui eveniment desi, pentru majoritatea multe state tinere, precum Romania, acesta este evenimentul cu cea mai importanta insemnatate.

Romania face insa nota discordanta. 1 decembrie este sarbatorit cu fast, chiar si data de 24 ianuarie a inceput sa fie sarbatorita, cel putin simbolic.

Ziua independentei ramane insa un eveniment stingher, despre care mai scriu unii pe blog si cam atat. In rest...liniste...

7 mai 1918: O pace trista pentru Romania

Romania semna pe 7 mai 1918 acordul de Pace cu Puterile Axei Centrale dupa ce in prealabil suferise importante infrangeri, pierduse o mare parte a teritoriului Vechiului Regat iar liniile ei de aprovizionare fusesera puternic afectate de iesirea Rusiei Tariste din razboi, ca urmare a Revolutiei bolsevice.

Practic, desi armata romana reusise sa opreasca avansul armatei germane prin bataliile de la Marasesti, Marasti si Oituz, situatia pentru Vechiul Regat nu arata prea bine. Armata tarista se retragea in dezordine, multi soldati rusi dezertori hartuind populatia locala desi trebuiau sa lupte impotriva germanilor. 

In lipsa unor solutii viabile, populatia refugiata in Nordul Moldovei, ramas neocupat se confrunta cu importante neajunsuri materiale. Armata romana de asemenea avea mari probleme cu liniile de aprovizioare.

Romania a intrat nepregatita in razboi, ca urmare a indolentei cadrelor sale militare, a unor guverne corupte, dar si pentru ca in 1913 reusise o victorie foarte usoara in fata Bulgariei, victorie care a creat falsa iluzie ca armata romana era pregatita de razboi.

Romania a aflat ce inseamna cu adevarat razboiul in perioada 1916 - 1918 cand razboiul a rapit viata a 335.706 de oameni, 120.000 au fost raniti iar 80.000 au fost capturati ori dati disparuti.