Google+ Google+

joi, 26 iunie 2014

Mama si fiu in Calimestiul anului 1929

Mama si fiu in Calimestiul anului 1929
Mama si fiu, intr-o frumoasa ilustrata de epoca datand din 1929. Fotografia a fost realizata in Calimanesti - Valcea de catre Foto Regal, fotograful fiind M. Pandelescu (?).

Presupunand ca fiul ar avea 6-7 ani in fotografie, daca ar mai trai, el ar avea astazi 91 - 92 de ani.
As remarca de asemenea si cat de cocheta este mama, imaginea ei fiind un bun studiu de caz pentru cei care doresc sa afle care era moda in perioada interbelica.

Nu in ultimul rand, sa remarcam faptul ca pe verso se poate vedea numele fotografului: M. Pandelescu (probabil), fotografia fiind realizata la atelierul Foto Regal din Calimesti.

Str. Stefan cel Mare din Satu Mare de odinioara

Str. Stefan cel Mare din Satu Mare de odinioara
O frumoasa ilustrata postala din perioada interbelica infatisand strada Stefan cel Mare din Satu Made de odinioara. Inedit in aceasta imagine este stalpul electric din dreapta imaginii, semn al dezvoltarii pe care orasului l-a cunoscut in perioada interbelica.

Vechea Primarie a orasului Roman

Vechea Primarie a orasului Roman

Vechea cladire a primariei din Romanul de altadata. De remarcat si trasura ocupata de doi barbati imbracati in haine militare, dar si copii care afla in preajma intrarii.

duminică, 22 iunie 2014

Cascada din Zavoi

Care cascada din Zavoi? Aceasta a fost si prima mea intrebare. Zavoiul a avut o cascada din cate se pare, cel putin in perioada interbelica. Dupa venirea comunismului insa aceasta a disparut odata cu reamenajarea intregului parc, moment in care a fost inchis si bratul care alimenta lacul iar lacul la randul sau a fost indiguit si restrans ca suprafata.

sâmbătă, 21 iunie 2014

Frumusete de weekend

Apa e inca rece la mare


Povestea romanului care a inconjurat globul


In imaginea de mai sus se afla cel mai probabil marele globe trotter roman Dumitru Dan.
Nascut in Buhusi reuseste sa isi convinga alti 3 prieteni sa se inscrie alaturi de el intr-o competitie lansata de Touring Club de France. Provocarea lansata de aceasta asociatie de sport si turism presupunea traversarea intregului Glob, 100.000 km pe picioare. Premiul pentru cei ce reuseau aceasta performanta consta in suma de 100.000 franci.

Cei patru prieteni (Dan Dumitru, Paul Parvu, amandoi studenti la geografie in Paris, alaturi de Gheoghe Negreanu şi Alexandru Pascu studenti la Conservatorul din Paris) au decis sa ia startul, la numai 19 ani, la aceasta provocare alaturi de alti 200 de globetrotteri.

Pregatirea pentru un astfel de eveniment nu a fost insa usoara. Fiecare dintre cei 4 s-a specializat in cate o limba straina, in fiecare zi mergeau zilnic cate 45 de km.
Pentru a se putea intretine pe lungul drum cei patru incep sa invate cantece populare romanesti pentru a putea acorda spectacole pe lungul drum care ii astepta. Aceasta a fost in fapt si singura lor sursa de venit pe lungul drum, desi la un moment dat devenisera celebritati.

Cand au coborat de pe vaporul care i-a adus in Sri Lanka au fost intampinati de un grup mare oameni: "Nu am ştiut că Times of India ne anunţase sosirea! Ne aşteptatu sute de curioşi şi reprezentanţi de asociaţii sportive! Ne rezervaseră camere la hotelul Prince of Wales din capitală!"

Din pacate insa India a fost o tara de trist augur, unul dintre cei patru (Alexandru Pascu) murind din cauza intoxicatiei cu opiu pe 17 iunie 1911. Acesta fumase opiul in palatul rajahului din Mumbay, om pasionat de calatorii care dorise sa ii cunoasca pe aventurieri.
Africa nu le-a mai adus nici o mangaiere, ei mentionand tristetea de pe strazile Cape Town unde segregarea rasiala (doar pentru albi / doar pt negrii) era in floare.

America de Sud ii primeste cu caldura, ei avand reprezentatii in Rio de Janeiro atat de dansuri si muzica populara romaneasca, dar si prelegeri in care discutau despre contanctul si experientele avute cu oamenii din alte culturi. Traseul prin America de Sud i-a dus inclusiv prin jungla, acolo unde au avut ocazia de a vorbi cu seful unui trib de indieni "jivanos" "bărbaţi cu pieptul vopsit în roşu şi negru" si au petrecut noaptea alaturi de indieni itucalli. Dumitru Dan, muscat de o insecta a locului este operat pe viu de unul dintre vracii tribului.

Despre indienii jivanos se stia ca in acea perioada erau printre ultimele triburi de "vanatori de capete", pe care le transformau in obiecte magice mai apoi.
Orientul Extrem le aduce mirare pe chipuri, notandu-si in jurnal ca "simplitatea şi cinstea sînt o artă pe străzi" in Tokio. Cu toate acestea, continentul asiatic se dovedeste a fi din nou de rau augur pentru calatori: in timp ce traversau muntii Nau Lin Negreanu aluneca pe potecile inguste ale muntelui si moare din cauza leziunilor interne intr-un satuc din muntii unde ceilalti doi il purtasera in speranta de a gasi un medic, fara succes insa.

Acesta va fi inmormantat in Mumbay unde li se permite o inmormantare crestineasca pentru prietenul si tovarasul lor de calatorie. 

Dan DumitruDecesul insa nu ii determina sa renunte ci isi doresc sa continue si se indreapta spre nordul inghetat al Asiei, avand ca obiectiv sa treaca prin Stramtoarea Bering. 1152 de km parcursi prin gerul Siberiei la temperaturi de -37 de grade. Continentul Nord American le arata calatori lucruri inedite, cum ar fi vanatoarea de ursi practicata de populatia locala, prin care se lega de capcana de ursi un bustean mare de lemn astfel incat animalul sa traga greutatea dupa el si sa oboseasca. Ajung din nordul inghetat al Canadei pana in insorita Californie, pe tarmul Oceanului Pacific. Nu zabovesc insa mult si se indreapta din nou spre sud, catre Mexic si apoi chiar Panama. De aici vor lua un transatlantic catre Europa, pe care o strabat la picior destul de repede:  Tanger si apoi Tunis pe coasta Africii, Sicilia, Italia apoi Elveţia, Franţa, urmata de Olanda, de unde traverseaza Marea Nordului pana in in Anglia, la Dover.
Capitala Imperiului Britanic ii uimeste pe cei doi calatori, ei consemnand in jurnal ca: "Sunt aici mai multi scotieni decat la Glasgow, mai multi irlandezi decat la Dublin si mai multi catolici decat la Roma!" In timpul sederii in Marea Britanie afla de o oferta de a traversa Atlanticul spre Statele Unite gratuit propusa de Allen Line pentru 100 de calatori.

Cei doi traverseaza Oceanul Atlantic din nou oprindu-se in Canada. Vor vizita Statele Unite din nou, de data aceasta insa pe coasta de est, unde spectacolele si conferintele lor sunt asteptate in Kentucky, Tennessee, Virginia şi Alabama.
Dumitru Dan si Paul Parvu

Din pacate insa, a doua vizita in Statele Unite se dovedeste de rau augur, Parvu neputand sa mai continue calatoria din Jacksonville (Florida): "Era la capătul puterilor, picioarele aveau rani groaznice, iar cei patru medici care l-au consultat mi-au spus ca e grav si trebuie sa se opreasca", Dupa doua saptamani petrecute alaturi de prietenul sau Parvu, Dan decide sa continue drumul de unul singur. Il lasa insa pe Harap, cainele care ii insotise atata drum cu Parvu, la rugamintea acestuia.

Tristetea de a nu putea continua impreuna calatoria se vedea la cei doi, Parvu scriindu-i lui Dan Dumitru: "Mai fratioare, am facut mai bine de 90.000 de km. Am fost patru, apoi trei si, iata, doi. Acum ma pierd si eu. Nu trebuie să se spuna ca romanii au abandonat, coplesiti de greutati! Stiam ca vor fi, dar nu le-am prevazut asa de groaznice. Speram sa revedem cu totii pamantul patriei, dar n-a fost cu putinta. Trebuie să lupti singur, sa mergi nesovaielnic mai departe!".

In mai 1915, la doar cateva luni de la data cand scrisese mesajul de mai sus Parvu murea dupa ce doctorii ii amputasera ambele picioare.
America Centrala este urmatoarea destinatie a singurului globetrotter roman ramas in echipa, el traversand Haiti, Cuba, Jamaica, Puerta Rico, Barbados si apoi Venezuela.

In Cuba este primit de insusi presedintele Cubei, Mario Menocal intr-o vizita privata. Cu prilejul vizitei in aceasta tara doneaza unul dintre costumele sale populare muzeului din Santiago de Cuba. Singuratatea incepe insa sa isi faca simtita prezenta.

Din Venezuela se imbarca cu destinatia Lisabona in aprilie 1915, traseul sau purtandu-l pana in Malta. Aici insa este acuzat de spionaj de catre un ofiter britanic care ii gaseste in bagaje reviste din toata lumea si il trimite la Londra pentru a fi anchetat. Dupa numeroase presiuni din partea unor cluburi sportive si a plenipotentiarului Romaniei la Londra este eliberat. Razboiul insa il impiedica sa mai parcurga cei 4.000 de km pe care ii mai avea pana la borna de 100.000 km.

Ultimii 4.000 de km vor fi parcursi dupa razboi, abia in 1923 cand Touring Club de France, initiatorul competitiei stabileste itinerariul pentru Dan Dumitru. Acesta pleaca din Bucuresti pe ruta Belgrad-Skopje-Tirana-Zagreb, urmata apoi de parcurgerea nordului Italiei şi Elveţia. Reuseste sa ajunga la capatul celor 4.000 km pe 14 iulie 1923, finishul fiind chiar la Paris, de ziua nationala a Frantei, zi in care Dan Dumitru implineste 34 de ani. Cei 100.000 de franci care ii sunt inmanati nu mai valoareaza insa atat de mult intrucat razboiul adusese o devalorizare masiva a monedei.
Daca la momentul la care fusese anuntat premiul (1908) acesti bani reprezentau echivalentul actual al 500.00 euro, la final ei reprezentau abia 40.000 de euro. Dan Dumitru stia acest lucru cand a inceput sa parcurga si ultimii 4.000 de km insa amintirea camarazilor sai pierduti pe drum l-au facut sa nu renunte si sa duca la bun sfarsit calatoria.
 Bilantul calatoriei sale poate fi rezumat la vizitarea a aproximativ 1500 de localitati, 74 de tari la care se adauga alte 30 de colonii, traversand 3 oceane si 7 mari. Au trecut Ecuatorul de nu mai putin de 6 ori ori.

Opinci care au apartinut lui Dan Dumitru

sâmbătă, 14 iunie 2014

Frumusete de weekend - Femei in uniforma



Intotdeauna femeile au avut o pasiune pentru barbatii in uniforme. Cred insa ca acelasi lucru se poate spune si despre parerea barbatilor in ceea ce le priveste pe domnisoarele in uniforme. 

De data aceasta frumusetea de weekend poarta uniforma militara si fumeaza non-salant o tigareta. O chema Natalia, era din Vaslui, dar poza a fost realizata la un studio fotografic din Vatra Dornei pe 24 iulie 1929.

Natalia in uniforma militara, Vatra Dornei 1929



O alta doamna sau domnisoara in uniforma militara, intr-o fotografie realizata de data aceasta in Cernauti, la atelierul fotografic D. Fuhrmann. Din pacate insa nu stiu cui ii apartine zambetul acesta fermecator:

Tanara in uniforma militara Cernauti 1929

Acelasi zambet, aceeasi persoana, dar de data aceasta probabil alaturi de sot sau o alta ruda apropiata. Femeile nu puteau fi cadre militare in acea perioada, deci poza de mai sus este facuta in uniforma domnului alaturi de care este in imaginea aceasta. Tinerete si zambet pe chipul ei,seriozitate, dar si ceva ingrijorare pe chipul lui. Oare el a supravietuit razboiului ori si-a gasit sfarsitul pe vreun camp uitat de Dumnezeu din recea Rusie?
Cuplu pozand in uniforma - Cernauti 1929

duminică, 8 iunie 2014

Fortele Aeriene Romane in al Doilea Razboi Mondial


Filmul de mai jos reprezinta o excelenta oportunitate de a analiza modalitatea in care functiona propaganda romaneasca in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial.
Ne este prezentata situatia pe frontul de est, evident cosmetizata. Aviatorii romani au parte de o prezentare plina de patriotism si eroism evidentiindu-se aportul semnificativ al acestei divizii armate in cadrul razboiului.

Prim planurile cu aviatorii romani, dar si pregatirile la care sunt supuse avioanele mi se par insa adevaratele comori ascunse ale acestui clip.


Piata Legumelor din Ploiestiul vechi

Piata Legumelor din Ploiestiul vechi
Piata Legumelor din Ploiestul de altadata intr-o frumoasa ilustrata postala de la inceputul secolului. Piata animata din imagine a disparut in prezent ea fiind situata unde se afla acum Piata Florarilor si Librarilor.

Str. Pietei din Piatra Neamt de odinioara

Str. Pietei din Piatra Neamt de odinioara
Strada Pietei din Piatra Neamt de altadata intr-o frumoasa imagine de epoca. Este de remarcat reclama la magazinul N. Jonescu din partea dreapta. De asemenea, ca element inedit ar trebui remarcata si trasura. De regula astfel de imagini nu sunt foarte "vii" insa aceasta surprinde perfect viata unui oras de provincie de la inceputul secolul XX.

luni, 2 iunie 2014

132 de ani de la nasterea lui Ion Antonescu

Istoria este uneori cruda iar interesele politice ajung sa fie puse deasupra adevarului istoric.
In toata valtoarea politica si de evenimente in care traim din ce in ce mai multe lucruri importante scapa iar memoria colectiva se indreapta usor, dar sigur spre non-valori si non-probleme.

Astazi, pe 2 iunie se implinesc spre exemplu 132 de ani de la nasterea Maresalului Ion Antonescu, personalitate extrem de controversata a istoriei noastre recente.
Cariera lui a fost una de exceptie: Ofiter de carieră, devenit apoi general, sef al sectiei Marelui Cartier General al Armatei Romane în Primul Război Mondial. Ulterior a fost numit atașat militar la Londra și Paris si a obtinut postul de comandant al Scolii Superioare de Razboi.
A devenit sef al Marelui Stat Major și ministru de război, iar in paralele, in perioada 4 septembrie 1940 - 23 august 1944 a detinut postul de prim-ministru al Romaniei.

Odata cu iesirea din Razboi de partea Axei si intrarea de partea Aliatilor, realizata pe 23 august, a fost arestat si incarcerat. 
Istoria scrisa sub regimul comunist l-a judecat crunt si l-a considerat tradator. Dupa 1990 au aparut si curente cu o viziune ceva mai favorabila care incercau sa puna faptele sale in context. Unii oameni il considera erou, altii il considera un criminal. Din pacate insa lipseste in continuare echilibrul din analizele faptelor sale.

Este executat in data de 1 iunie 1946 in inchisoarea Jilava fiind condamnat de Tribunalul Poporului la moarte pentru tradare, crime de razboi si crime impotriva pacii.

A trimis o ultima scrisoare sotiei sale Maria pe care o redau mai jos:



Scumpa mea Rica

Am stat cu capul sus si fara teama in fata judecatii, dupa cum stau si in fata Justitiei Supreme. Asa sa stai si tu.

Nimeni in aceasta tara nu a servit poporul de jos cu atata dragoste, pasiune, dezinteres, cum l-am servit eu. I-am dat totul, de la munca pana la banul nostru, de la suflet pana la viata noastra, fara a-i cere nimic. Nu-i cerem nici azi. Judecata lui patimasa de azi nu ne injoseste si nu ma atinge. Judecata lui de maine va fi dreapta si ne va inalta.

Sunt pregatit sa mor,dupa cum am fost pregatit sa sufar. Dupa cum stii, viata mea, toata viata mea, mai ales in cei patru ani de guvernare, a fost un calvar. A ta, de asemenea, a fost inaltatoare! Imprejurarile si oamenii nu ne-au ingaduit sa facem binele pe care impreuna am dorit sa-l facem tarii noastre ! Suprema vointa a decis altfel. Am fost un invins, au fost si altii...Multi altii.

Dupa dreapta judecata,istoria i-a pus la locul lor. Ne va pune si pe noi! Popoarele, in toate timpurile si peste tot, au fost ingrate. Nu regret nimic, nu regreta nimic. Sa raspundem la ura cu iubire, la bine cu mangaiere, la nedreptate cu iertare.

Ultima mea dorinta e sa traiesti. Retrage-te intr-o manastire. Acolo vei gasi linistea necesara sufletului si bucata de paine pe care azi nu o mai poti plati. Am sa rog sa fiu ingropat langa ai mei, care mi-au fost strabuni si calauzitori, acolo, la Iancu Nou ! Voi fi intre acei cu care am copilarit si am cunoscut si durerile, si lipsurile. Imprejurarile ne-au indepartat viata de ei, dar sufletul meu nu-i va uita niciodata. Poate vei gandi ca tot acolo, langa mine, trebuie sa fie si ultimul tau lacas. Coborand in mormant eu azi, tu maine, ne vom inalta, sunt sigur.Acolo va fi singura si dreapta rasplata.

Te strang in bratele meu cu caldura. Te imbratisez cu dragoste.

Nici o lacrima !

Ion


Nu pot sa nu ma intreb, ar trebui judecat Ion Antonescu de istorie pe baza standardelor de azi sau pe baza celor din vremea lui?
Google+